RSS Feed

Monthly Archives: Februarie 2009

Ma retrag de pe blog

Am decis in urma degradarii fara precedent a dezbaterii publice, atat pe bloguri, cat si in media sa iau o pauza pe perioada nedeterminata. In plus am si mult de munca la servici si la cartea mea.

Pana atunci doresc sa ne despartim cu o chestie misto gasita de mine dintr-o revista importanta a societatii civile. Pana romanii vor invata sa isi sustina ideile fara sa se injure  ca la usa cortului, si mai ales fara sa se urasca atat de mult numai scriu pe blog. Si pana nu se vor mai ascunde dupa nickname-uri, ca niste lasi.

Multumesc cititorilor acestui blog pentru atentia acordata.

 „Regulile polemicii civilizate (stabilite de Universitatea din Oxford, 1890)

1.In orice polemica stiintifica, sociala sau politica, discutia trebuie sa se rezume la schimbul de idei si numai la acele idei care au contingemta cu problema respectiva.

2.Partile aflate in polemica folosesc drept argument fie teorii stiintifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante in ce priveste problema discutata.

3. Partile nu au dreptul sa aduca in discutie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece aceasta nici nu infirma, nici nu confirma validitatea idelilor pe care le sustine.

4.Partile nu au dreptul sa puna in discutie motivele care determina atitudine ideatica a adversarului, deoarece aceasta abate discutia de la problema in sine.

5. Etichetarea adversarului, prin mentionarea scolii de gandire, clasei sociale, organizatiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte , constituie o incalcare a regulilor polemicii si dezvaluie slabiciunea lipsei de argumente. Intr-o polemica civilizata conteaza numai argumentele invocate de adversar ca individ si nu ca membru al unei scoli sau organizatii. Nu ai dreptate pentru ca esti ganditor materialist, patron sau laburist, ci daca argumentele tale sint convingatoare sau nu.”

SURSA: „Dilema”, 14 ianuarie 1993, an 1, nr. 1

Salutari la toti!

Anunțuri

Frustrarea de sambata sau nevoia de a fi informat

De ani si ani cumpar sambata dimineata ziarele, inclusiv cele la care lucram. Sunt un matinal, am un regim diurn, nu prea rezist la nopti nedormite. Impreuna cu scumpetea Wolfie ies sambata sa cumpara ziarele pe la 9.00 si sa beau o cafea la restaurantul cochet al cartierului.

Muream de curiozitate sa aflu relatarile de presa despre jaful din Manastur. Ce imi ofera mie, ca simplu cititor de presa, gazetele locale, de dimineata, de Sambata, deci Proaspete????…NIMIC !!! OOO, ba da, o sfidare uriasa a dreptului de a fi informat. 

CE OBSERV

1. Faclia  de Cluj, ziarul cu cel mai mare tiraj, local, singurul care iese sambata la prima ora, ofera 500 de semne despre jaf!! 500 semne! desi au ziarist, C.P. care toata ziua e cu politaii.

2. Sambata NICI un alt cotidian local negratuit NU are EDITIE!! Managerii din pres locala au motivat ca nu renteaza, nu „se citeste”, nu vine reclama, nu sunt bani, trebe inchise. Desi trendul e sa ai si editie de duminica! „adevarul” are …2 editii de duminica!!

La CLUJ nu  a contat ca vineri de obicei full de evenimente, pe politic mai ales, vizite de ministri, conferinte  de presa parlamentari, n evenimente. Se da  doar pe „online”. Cati clujeni au oare „online” in judet??? (ca doar nu reducem totul la Cluj-Napoca).

3. Saptamanalul „Gazeta de Cluj, care apare sambata, nu consemneaza nimic.

4.NOROC cu presa centrala. Un elogiu din acest colt corespondentilor care au muncit pana noaptea. Culmea, un clujean trebuie sa citeasca intai presa nationala, ca sa afle ce s-a intamplat la el in oras.

5. abia la 14-15.00 reusesc sa ma informez complet, dintr-o excelenta editie a cotidianului local gratuit „Adevarul de seara”. Deschidere de ziar de impact si 2 pagini beton, exhaustive

. Sincere felicitari! Sunt curios ce mai dau, taman luni, restul ziarelor locale pe editiile tiparite.

CONCLUZIE

a.Daca sunt un cetatean care nu are net,  ca nu isi permite, nu e multumit cu ce a primit de la tv, a auzit vag  de jaf,  din presa locala print de sambata nu  afla mai mult de jumate de zi NIMIC DESPRE Jaful deceniului! Nici despre alegerile locale de duminica, alt eveniment important.

PUNCT DE VEDERE DE STaNGa (sindicalist mediatic)

O solutie af fi subventionarea de catre Primarie integral a editiilor de sambata ale „Ziua de Cluj”, „Foaia Transilvana”, „Monitorul de Cluj” inclusiv „Faclia de Cluj”, „Cluj Expres” si „adevarul de seara”, chiar daca „Faclia” si „”adevarul de seara” scot editii oricum.

solutia mi se pare valida pentru ca nu exista riscul pentru Primarie sa fie deranjata pe banii ei, cum se spune, de materiale incomode pentru ca demult nu prea se mai scrie critic si argumentat, in opinia mea, referitor la aceasta institutie fundamentala, cu exceptia a doua trei titluri.

Situatia actuala spune multe despre cat de grava e situatia financiara in media locala. Principalele ziare nationale au editie de sambata….

ps

E ultima oara cand imi calc promisiunea de nu mai scrie de presa locala dar mi s-a parut simptomatic ce s-a intamplat. Cred ca e o chestiune de meditatie. jaful si alegerile impuneau macar de  data asta editii speciale. Daca se faceau editii speciale dedicate alegerilor se prindea si jaful, ca la 17.30 a fost.  Pana la 19 se puteau da 3000 de semne lejer…insa comoditatea e mai buna…

UPDATE

Asa cum am anticipat nu am citit aproape nici o informatie noua in presa locala de luni in ce priveste jaful de la BT Manastur. Fata de ce a dat „Adevarul de Seara” de sambata si duminica, cele mai complete relatari,  restul concurentilor din presa locala  cotidiana nu vin cu absolut nimic nou decat reiau filmul evenimentelor cu exceptia celor de la „Foaia Transilvana”…da, am recitit cu atentie si pot sa zic ca am gresit la apreciere deci reiau argumentatia aici …”Foaia Transilvana” (FTR) a reusit sa stea de vorba cu o sursa care a vazut inregistratrile de la jaf, si cred ca au vazut si ziaristii de la FTR aceste inregistrari, desi citeaza „sursele care au vazut casetele”, in fine, nici nu conteaza asa mult. Teoria celor de la FTR este ca e vorba de o lovitura data de specialisti cu pregatire militara, atentie, deci Profesionisti.

Varianta FTR se loveste cap in cap cu teza sustinuta de corespondentul in judetul Cluj al „Evenimentului Zilei”,  care spune in ziarul de luni ca e vorba de …atentie, AMATORI, citand ofiteri SRI si „doi si un sfert”. Motivele: a. documente bancare si hartii in care se impachetau bancnote, gasite nu vineri ci…duminica in perimetru de politisti si b. faptul ca jefuitorii nu au atacat seiful dupa ce angajata bancii a refuzat (doamne ce curaj nebun a avut femeia, sau prostie, putea sa fie omorata). FTR da si o schema a drumului parcurs de jefuitori dupa lovitura dar in explicatia foto confunda strada Bucium cu …Bucegi (in text apare Bucium, in foto Bucegi).

Una peste alta, eu, ca cititor de rand, pe cine sa cred?? Pe FTR sau EVZ? Sunt amatori sau sunt profesionisti jefuitorii?

Oricum, la FTR lucrurile se misca, oamenii incearca variante, se chinuie sa scoata altceva decat restul presei locale si merita felicitati pt asta. Nu pot uita extraordinara prima pagina 1 , complet portocalie, imediat dupa rezultatele de la  alegerile locale  din vara 2008 (atunci FTR se pozitioana pe piata presei locale ca si ziar quality, acum e popular-tabloid), cand tandemul Boc si Tise au luat eventul, ca sa folosim si termeni fotbalistici de ex-jurnalist sportiv 11 ani. 

No, bafta la toti si nu va suparati pe mine cand ma dedau si eu la mici analize. Oricum e prima si …ultima.  Blag, Paluga, F.D. se aude????

Note de lectura, stari, observatii

Este extraordinara senzatia de la BCU , sa stai intre colectii si sa te uiti pe geamul alaturat la superba ninsoare care a in valuit Clujul…am prins 2 ninsori pana acum la BCU, cea din 12 februarie nu, ca am stat la pat, rapus de un puseu de raceala care a trecut… Complet renovata, sala A Marino si BCU sunt o citadela a lecturii absolut incantatoare. Ce poate fi mai frumos sa stai intre carti, colectii, si sa vezi, detasat, nebunia unui Cluj blocat la caderile masive de zapada….datorita legitimatiei APPC am acest privilegiu sa pot merge pe oriunde in BCU si sa studiez…excelent.

Inca o data m-am convins cat de bou a fost academicianul Nicolae Manolescu cand nu l-a inclus pe Adrian Marino in volumul sau „Istoria critica a literaturii romane”…ar trebui sa vina sa vada cum arata sala Marino, unde intra doar cercetatorii, doctoranzii si jurnalistii din APPC si sa vada ce colectie de volume a lasat omul ala, peste 10.000 de volume…zic bibliotecarii ca mai trebuie sa aduca de la Marino de acasa. Am gasit acolo, volumele se pot consulta doar acolo, de exemplu o carte importanta in stiintele politice, John Gray „Political Liberalism-Liberalismul Politic” editura Sedona, Timisoara, o editura cvasinecunoscuta…oricum volumul e rar dar e f renumit in mediile stiintelor politice…si multe multe alte carti nici nu trebuie sa le cumperi ca sunt la discretie. oricum sala nu e foarte vizitata, din cate am constata eu… 

Observatii mediatice

Antena 3 e tot mai putin critica la adresa presedintelui Romaniei, desi a fost principalul critic, cu emisiunea Sinteza zilei ani si ani, de multe ori exagerand enorm. Badea imi pare tot mai simpatic.

Adevarul mare creste tot mai mult, o arata BRAT, se vede investitia masiva si facuta cu cap al lui D. Patriciu si managerizata bine de echipa Corneteanu

pe subiecte Gazeta Sporturilor e tot mai buna ca Pro Sportul plus  ca are ziaristi care sunt si scriitori: Andrei Vochin, Tolontan, Luminita Paul, Geambasu si Buzarin-toti au carti la activ si bunicele

 

Top 5 articole pe care vi le recomand

1. editorialul de miercuri al lui Ion Cristoiu din „Jurnalul National”

2. interviul cu Ioana Avadani de A.M .Popa, „Monitorul de Cluj” de luni

3.  Articolele despre cazul R. Niculescu de luni, marti si miercuri ale celor de la Adevarul si Foaia Transilvana si relatarile corespondentului clujean al EVZ, Mihai Soica, pe acelasi subiect

4. Editorialul lui O. Hoandra din Ziua de  Cluj pt izul sau polemic

5. editia de vineri a EVZ , deschiderea despre Cristi Minculescu

De ce nu reusim sa fim uniti?

Tot stau si citesc blogurile si ziarele si ma gandesc daca nu e utopic sa cred ca oamenii pot fi uniti. Din contra, vad ca pe oameni valorosi in sine, ii despart mai multe decat ii aduc la un loc. Cand am purces sa infiintez, cu alti colegi, Asociatia Profesionistilor din Presa Cluj (APPC), in martie 2005, la asta m-am gandit eu. Stiam ca e dificil, ca sunt forte centripete, dar nu am crezut ca multi vor pleca din cauze Personale, nu imi place x, nu sunt de acord cu y, nu imi place fata lui z…nu mai vorbesc de cei care s-au dus dupa acuzatii de genul „eu cred ca…”, „banui ca…”, „acuz ca …”, aia au facut …la famiglia…'”‘. Incredibil cata imaturitate, cata rautate, cata frustrare chiar.

Cu totii avem probleme, personale, profesionale, vrem mai mult, ne frustram daca nu reusim dar parca in ultimii doi ani lucrurile s-au intetit  in rau si mai mult. Nu reusim sa legam o comunitate…multi fosti colegi de ai mei jurnalisti nu vor efectiv sa se implice in comunitatea in care isi desfasoara activitatea, stau efectiv cu spatele la ea dar emit niste judecati si se cred niste instante de te doare mintea…fara nici cel mai mic argument rational sau, ce sa mai zic de un rezultat concret al vreunei implicari  de orice tip. Pot da exempla cu duiumul dar discut aici mentalitati, principii, nu persoane.

Fenomenul blogurilor a intentit argumentul ca multi oameni valorosi profesional nu se suporta personal…si asa si in media, Grupul de Dialog Social, in unele partide…oare de ce? E oare normal sa fie asa? Sau nu?

Modul in care se ataca unii pe altii pe bloguri e demn de o analiza sociologica si mai ales psihologica.  Oricum, in conditiile in care acest fenomen se accentueaza o sa ne dezintegram total, pentru ca si asa suntem un oras atomizat. Pacat de oamenii de valoare care  sunt tinuti departe de adevarata dezbatare. Cum se iveste una, rapid e confiscata de scandalagii si trimisa in derizoriu. De aici si disparitia polemicilor interesante din media clujeana si blogurile clujene, cu fff  rare exceptii.

Mare pacat!

Disolutia autoritatii in stat sau stat mafiot??

Nu incetez sa fiu uimit, in mod negativ, de halucinanta tara in care traim…Cand Cristian Tudor Popescu a acreditat ideea, in timpul mineriadei din 1999, ca in Romania exista „disolutia autoritatii in stat” imediat sintagma a facut cariera.

– in Romania se moare in spitale, presa da mai nou zilnic cazuri de malpraxis odioase, Colegiul Medicilor doarme pe el

– In Romania se fura arme din unitate militara, de 14 zile nimeni nu i-a prins pe faptasi

– 100 de criminali periculosi sunt eliberati pe motive medicale si ei refuza sa se intoarca.  Nimeni nu face nimic! Complicitate sistem-infractori?

– case de schimb valutar sunt jefuite. Principalul suspect face sala dar nimeni nu il intreaba de sanatate. E fugit si o armata de oameni il cauta dar apare un alibi…

– zeci de stenograme care pe mine m-au scarbit apar in presa sportiva, probabil scurse de DNa, pt ca NU CRED ca un jurnalist cu 2 ani de presa are deja asa surse sa le obtina. (e cazul unui jurnalist clujeanf de treaba). altul, mult mai rutinat, da primul din stenogramele DNa referitoare la lumea sportului,  in 23 dec. 2008 si apoi se opreste…curios….In stenograme, tot ce tine de principiul sacru al competitiei sportive este terfelit intr-un mod complet. cuvintele sunt de prisos, astept masuri concrete din partea DNa si judecatorilor onesti.

– Romania reuseste sa depaseasca complexul cioranian al lui „n-a fost sa fie” si castiga superb la Haga resurse importante pentru viitoarele trei generatii. apoi, nu se usca sampania victoriei ca…aflam ca resursele sunt…concesionate din 1992, la o firma straina!!

Emigram de aici, mai stam??

Elogiu cafenelei

„In deceniul sapte, poate mai mult ca oricand, Clujul era orasul cafenelelor si al conversatiei.  Clujul anilor „60: in centru existau cinci cafenele, numite oficial cofetarii, mai toate celebre si avand  nume „conspirative:  Croco, Verde , Arizona. Traditia lor nu coboara insa din veacul lui Diderot si al lui Rousseau. Ele mai pastrau aici ceva din atmosfera crepusculara a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent inca, le intretinea cunoscatorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, cafenelele clujene erau spatii ale sociabilitatii si conversatii spontane”

Petru Poanta, „Clujul meu-anii saptezeci”, Ed. Casa Cartii de Stiinta Cluj, 2007, pag 10 (cele 2 volume ale lui Poanta, al doilea e „Clujul-Oameni si locuri” sunt f. bune)

La finalul anului trecut a aparut la Ed. Humanitas, „Amintirile unui cafegiu”, carte extraordinara, care reface modul in care se facea trafic cu cafea in comunism si modul in care nomenklatura comunista se delecta cu cafea buna de la autorul cartii. Iei, 3 februarie, „Cotidianul” a publicat un savuros interviu cu autorul cartii. Va recomad sa nu il pierdeti.

Si eu sunt indragostit de cafenele, de la „Klausen”,  „Insomnia;” ” Q”, „Agape Kafehaz”  „Bellini”, Krajczar si Shadow pana la alea de fite unde merge „patronatu si politicul”, ” Turabo”, „Outwear”, „BT Cafe” sau „Diesel”. Toate au farmecul lor daca ai cu cine discuta si ce discuta. Cafenelele sunt fundamentale pentru spiritul Clujului…

Amintiri cu sindicalisti

„Pentru a conduce o tara ca prim-ministru ai nevoie de 300-400 de oameni. Atat si nimic mai mult. E vorba de puterea pe care o delegi celor de sub tine, putere ce poate fi foarte eficienta daca acei oameni iti sunt loiali. Un prim ministru care are putere asupra ministrilor din cabinetul lui, asupra prefectilor, sefilor din parchet din politie. din servicii secrete si din armata poate conduce fara bataie de cap o tara. Numai ca eu nu am avut privilegiul de a avea chiar si atitia oameni chiar si numai 300-400, care sa imi fie loiali si dispusi sa ma asculte. Ministrii nu erau numiti de mine si nu ii puteam schimba. Prefectii fusesera numiti inainte de venirea mea la putere. Cit despre ceilalti sefi, acestia erau in cea mai mare parte fie exponenti ai Structurilor, fie niste pretinsi sefi, incapabili de a conduce institutiile pe care le aveau in subordine. De aceea e o minune ca am putu sa domolesc intr-o oarecare masura rabufnirile sindicale, intr-un moment in care toti cereau bani, iar Romania trebuia sa plateasca datoria externa.

Privind retrospetiv, nu pot sa nu pun in lumina o trasatura foarte interesanta ce deosebeste liderii politici de cei sindicali. In vreme ce in randul celor dintai domneste o uniformizare ingrijoratoare, cei din a doua categorie poseda personalitati mult mai pregnante. Altfel spus, lumea politica romaneasca duce o lipsa acuta de personalitati marcante,  in timp ce lumea sindicala a dat la iveala numerosi lideri adevarati. Cel putin eu am negociat cu oameni iesiti din comun, cu caractere inconfundabile si usor de recunoscut. Hossu nu poate fi confundat cu Dumitru Costin si nici Bratianu cu Chirita. In schimb, politicienii romani sint intersanjabili, mutarea unuia in locul altuia neschimband aproape cu nimic datele politicii romanesti”.

Radu Vasile, „Cursa pe contrasens. Amintirile unui prim ministru”, Ed. Humanitas, 2002, p. 194