RSS Feed

Monthly Archives: Iunie 2009

De prin presa adunate (II)

Reiau azi semnalarea unor articole din presa ultimelor doua luni, care mie mi-au placut mult si pe care le recomand sa le cautati si sa le cititi. Astfel, mi-au placut:

– interviurile lui Codruta Simina cu fostii politicieni din Grupul de la Cluj al PSD, Ioan Rus si Vasile Dancu din „Cotidianul”

– anchetele lui Mihai Soica de la „Evenimentul Zilei” despre unii lideri locali ai PDL si seria de articole despre victimele comunismului

-campania civica „Salvati Hoia” a celor de la saptamanalul  quality gratuit „Cetateanul Clujean”

-seria de reportaje „Supravietuitorii” si „Gagarin” a lui Florentina Tatar de la cotidianul „Monitorul de Cluj”

– doua editoriale ale lui Rares Bogdan din cotidianul local „Ziua de Cluj”

– editorialele despre filosofi si tinichigii a lui Octavian Hoandra tot din „Ziua de Cluj”

– un editorial super fain al lui Ovidiu Blag despre cum s-ar retrage el la munte din cotidianul local „Foaia Transilvana”

-seria „Muzeele necunoscute ale Clujului” din cotidianul local gratuit „Adevarul de Seara”

-editorialele polemice despre presa tabloida vs presa quality ale lui Mihai Gotiu din editia tiparita a „Clujeanului” (fie-i tarana usoara acestui ziar)

-barfele cu un sambure de adevar din  CityNews.ro

 

E de citit fratilor!

Anunțuri

Print vs online. Pornind de la o replica

Un blogger ii spune unui jurnalist de investigatie. „Pentru stirea asta ai nevoie de un ziar nu de un blog. Replica superba din filmul „State of play”, un film care arata clar ca jurnalismul de teren si mai ales de investigatie este singurul jurnalism care te valideaza. E vorba de faptul ca trebuie  sa nu eziti sa faci teren, sa contactezi persoane, sa te documentezi la nesfarsit, sa stai in sedinte sa gandesti abordarea problemei, iar sa mergi pe teren, uneori noaptea, sa cultivi surse, sa le intretii, uneori sa joci tare, sa nu iti divulgi identitatea, sa faci in fond jurnalism profi. Nu e usor. E greu, toti sunt impotriva ta.

Un film care are destule clisee- o bloggerita tanara , super atragatoare, un jurnalist asa cum cred ca toti care lucreaza in media si isi iau in serios rolul viseaza sa ajunga- dar care pune cateva probleme. Ca de obicei, jurnalistul nu e casatorit, se dedica mult meseriei, are niste surse beton, e amic cu politistii dar nu e genul de relatie de vasalitate, se vede ca exista un respect reciproc. Politistul amic nu ezita, cand sunt ratiuni de stat, sa vina la redactie si sa ii confiste niste dovezi etc etc. La noi, la Koloszvar cum e…ziaristul da in gat sursa la Politie! De neinchipuit! Raportul normal e cel din film, cel pervers e aici, langa noi….trebuie facut ceva, asa nu se poate continua….

„Pentru stirea asta ai nevoie de un ziar nu de un blog”.-Aici mi se pare ca se traseaza o granita. Da, online-ul va fi viitorul, tot ce e breaking news, stire rapida aici vom gasi. Dar niciodata, niciodata nu va putea inlocui ziarul si cafeaua cu croissant de dimineata unde poti citi o analiza buna, un reportaj bun, un editorial incomod, o investigatie. Da, si acesta pot fi scrise pe net, dar tabietul, rasfoitul, savoarea acestei indeletniciri nu o va putea inlocui nimic. E valabil si la carti. Vom vedea ce va fi dar ar fi pacat sa fim obligati sa stam toata ziua cu ochii in calculatoare….cand nu vom mai putea citi ziare tiparite va fi foarte trista lumea asta….

Salvati Gradina de Vara Hoia!

Terasa Hoia este un loc linistit, unde se servesc mititei excelenti, si o bere buna la halba. Un loc retras, bun de conversatii, lecturi de ziare, unde sa te hodinesti. Este manageriat de o femeie simpla dar inimoasa si cateva angajate. Cuiva ii casuneaza sa-l strice, sa il inlocuiasca. Ma alatur celor care NU doresc disparitia acestui loc, renumit in Cluj, numele Hoia e cunoscut in Cluj,si sprijin total pastrarea acestei locatii.

Am inteles ca si consilierii locali au luat o decizie pozitiva. M-as bucura pentru ca putine intiative civice au loc in Cluj si cele mai multe se termina cu genu ast de indemnuri, Baa, ce vreti baaaa prostilor, ce va intereseaza pe voi benevol, iar carati-va ca avem noi interese. Si asa nu aveti nici o sansa! Ba avem!

Asa mi s-a intamplat si cand am infiintat Asociatia Presei din Cluj cu mai multi colegi entuziasti, unii contestatari mai noi nici nu erau pe atunci prin Cluj, nu existau ca jurnalisti, da ei comentau. Uite bre, ca sunt 4  ani de atunci, si asociatia exista si degeaba voi toti o atacati ca tot are activitate si are un rol de jucat. Va intra in istorie, va asigur, asa cum a intrat si Sindicatul Jurnalistilor din Ardeal si Banat din perioada interbelica.

Salvati Gradina de Vara Hoia!

Cum suntem noi luati de prosti

M-am certat cu multi amici, inclusiv gazetari, care imi spuneau ca sunt fraier ca ma duc la vot, ca mai cred in ceva. Incercam sa vin cu argumente, cu texte cu democratia, cu participarea, cu schimbatul, nu am avut nici o sansa. Mircea Badea ii bombardeaza zilnic cu argumente ca Romania e o tara neguvernabila, o tara de ticalosi, hoti, smenari, mincinosi, ordinari, briganzi politici, fara societate civila, etc etc.

Tot ce e mai rau. Si cifrele le-au dat dreptate. 70 la suta nu s-au dus la vot. E exact ca si la siteul Clujeanul.ro, abunda de femei goale, de texte despre tot felul de infractori necunoscuti opiniei publice, gen amicii lui Tepes, vad toti ca s-a tabloidizat tare, de fapt asa s-a dorit din start, de la fondarea proiectului Clujeanul.ro,  iar cifrele de audienta arat ca acest tip de presa e gustat, citit. Au audienta cea mai mare, mai mare ca citynews.ro, care e regional, aduna citiri din 6 judete.

Eu ca un fraier ma incapatanez sa cred in democratie, citesc politologie, etc etc si vine doamna Ridzi si in criza asta enorma toaca cu un tupeu iesit din comun 700.000 de euro. Gazeta sporturilor da dovada unui jurnalism de investigatie exceptional si e la un pas sa o dea jos pe ministresa.

Vin doua argumente:

1. ca acesti bani sunt de fapt un decont indirect pentru campania domnisoarei EBA

2. ca e de o incompetenta enorma dna Ridzi.

Eu raman cu placerea articolele cititit in GSP, absolut superbe si care arata ca mai are forta presa scrisa, ca mai exista libertate de expresie. Si asta ma bucura enorm.

Suntem luati de prosti, manipulati, mintiti pentru ca nu avem capacitatea de a reactiona, nu suntem uniti, nu reactionam.

PS: Urez  „La multi ani” Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj (APPC) la aniversarea, in 22 iunie, a 4 ani de la infiintare. E important ca exista.

Primele sase luni ale noii guvernari. PDL-PSD-PC. Analiza mea

Astazi se implinesc sase luni decand guvernul Tariceanu II-PNL-UDMR a fost dat jos de popor prin alegeri democratice si inlocuit cu largul concurs al domnului  presedinte al Romaniei Traian Basescu cu coalitia de guvernamant PDL-PSD-PC. Au trecut 6 luni, din punct de vedere economic cele mai grele din ultimii 20 de ani, datoritei crizei sistemului global, in special intrarii in recesiune a celui mai mare jucator economic global, SUA.


Suntem toti afectati direct de deciziile coalitiei. Unii dintre noi, eu de exemplu, am fost la vot, dar 70 la suta nu, aproap e 80. Pe oameni nu i-au interesat europarlamentarele, si pe fondul absenteismului au ajuns in Parlamentul European extremisti ca Vadim, Becali sau Tokes sau genul de politicieni tip Eba. Asta au decis cei 20-30 la suta care au fost la vot, tre sa acceptam si sa ne supunem votului public, indiferent ce simpatii avem in cabina de vot. Eu unul doar acolo am simpatii politice. In rest citesc cat mai multa politica, ma uit la talk-show-uri seara si noaptea, ma informez, discut cu actori politici, analizez. Ca votant de 20 de ani am aceasta obligatzie dar si drept. Sa ma pronont pentru ca am fost la vot. Cine nu crede, ii dau CI sa vada stampilele de pe spate.


Iata cateva concluzii desprinse din viatza politica dn ultimele 6 luni, care le-am observat in spatiul public, in buzunarele noastre, in viata de zi cu zi, dar si pe scena gesturilor simbolice.


1. cele doua partide majoritare nu fac echipa. Isi dau la gioale rau de tot. Cireasa de pe tort-ce s-a intamplat recent la Turnu Magurele. Ca a fost dat la presa, ca presa a reusit sa dezvaluie, indiferent cum s-a intamplat, oricum lucrurile arata, asa cum a spus excelent ieri Emil Hurezeanu, ca avem de a face cu „briganzi politici” nu cu o coalitie care sa scoata tara din criza. Nu prea avem o clasa politica responsabila


2. PC este inexistent ca partener, ca actiune politica,  in afara de arma sa nr. 1, trustul Intact-Antena1, 2, 3, Jurnalul National, Financiarul, Saptamana Financiara.


3. Ministerele grele sunt la PDL, mai ales Ministerul de Finante, totul se leaga, nu-i asa, de bani, cele afectate de criza mai ales, la PSD


4. societatea civila si intelectualii au avut cateva rabufniri foarte bune, dar respinse de clasa politica-Traian Basescu. Codurile care cuprind abuzuri mai ales impotriva libertatii de exprimare se vor adopta in ciuda criticilor societatii civile. Intelectualii publici nu mai sunt critici, in marea majoritate, ci pro guvernamentali.  Nu mai au atitudini critice., decat cu mici exceptii. E in buna traditie romaneasca (vezi aici cartea lui Katherine Verdery despre intelectuali in epoca comunista, epocala e cartea)


5. La Cluj, PDL, PSD si PNL au scazut ca nr. de votani in ultimele alegeri, PSD a avut creste de procent la vot de 1, 75, PDL a scazut de la 51 la 31, iar PNL are aproape 11. UDMR a revenit in forta, pe baza absenteismului masiv  si a mobilizarii tipice unei minoritati (cine citeste despre teoria minoritatilor stie la ce ma refer). PRM a luat si el procente pe care nu le mai credea posibile. PC, PNG, PNTCD raman niste grupuscule politice, nu se pot numi partide conform teoriei sistemelor partidelor politice (vezi Duverger,  Sartori). Exista conflicte surde in fiecare filiala a  partidelor clujean, au fost demisii in PSD, acum conflicte in PNL. Solid arata din afara PDL si UDMR. Cei mai pragmatici sunt UDMR care sprijina practic PDL in Consiliul Local, e o masina de vot implacabila, de aici si o opozitie cvasiinexistenta cu rare exceptii-Steluta Cataniciu (PNL), Remus Lapusan-Alexandru Cordos (PSD, ultimul e parlamentar, fost consilier local). Ordonanta 37 a politizat definitiv accederea la functiile de directori in decocentrate iar meritocratia a primit lovitura finala. De aici si fuga oamenilor de calitate, de cariera dar apolitici din convingere de sistemul politic, de actul politic in general. E o decizie cu consecinte greu de calculat. Specialistii, cati avem, putzini, sunt inlocuiti cu activisti, multi care nu au expertiza necesara pe post. Aici e de muncit mult.  


7. Din punct de vedere a imaginii publice, scena e dominata clar de PDL ca aparitii mediatice, atat in presa scrisa, cea online cat si in cea audiovizuala. Jurnalismul de investigatie este practic in colaps la Cluj, cu mici exceptii, iar genuri jurnalistice cum ar fi reportajul sunt pe cale de disparitie. Infloreste pe scara larga simplul jurnalism de relatare si stirismul sec. La capitolul editoriale si analize, sunt de retinut editorialistii de la Clujeanul, Ziua de Cluj  si Faclia de Cluj, care au uneori analize pertinente, nealiniate establishment-ului politic dominant. Cel mai tare ONG de media ramane APPC, cu activitate si iesiri publice excelente. Luna asta implineste in 26 iunie 4 ani de la infiintare.


8. pe plan national cifrele sunt  grave: previziunea FMI, economie in scadere 4 la suta e spulberata de CRIZA, va fi -6,5 in primul trimestru 2009, iar acordul cu FMI va fi renegociat cel mai probabil. In judetul Cluj 2700 de firme sau suspendat activitatea, au informat autoritatile, asta e rezultatul lipsei de comenzi, lichiditati si a forfetarului dl. Pogea, pana acum o masura care nu s-a dovedit viabila, nu au crescut veniturile la buget, din contra, si, in plus presiunea pe bugetul asigurarilor de stat a crescut, datorita valului de someri. 15.000 in Cluj in iunie, cifra in crestere!!


– programul „Prima Casa” si legea egalizarii veniturilor bugetare sunt masuri binevenite. Sa vedem ce efecte vor avea


– noua PUTERE a scapat pana acum de miscari sociale dar toamna / iarna 2009 se anunta foarte dura, poate chiar vara, pentru ca oamenii nu prea mai au bani iar economia e in colaps. Se anunta cele mai proaste vremuri. Iar imaginea publica e asta: ei se cearta, isi scot ochii, Romania se duce la vale. Aici e de lucrat.


 Multe se mai pot spune insa las si pe altii, poate au curaj sa comenteze aici. Eu atat am avut de spus. 


Lectura placuta

Clujul meu iubit (7)

Reiau azi, dupa ce m-am oprit datorita „Jurnalului de Tiff” pe care l-am tinut in timpul extraordinarului Festival de Film International TIFF 2009, serialul meu subiectiv „Clujul meu iubit”. De fapt pe un blog eu cred ca totul tre sa fie subiectiv, chiar pana la limita, dar intr-un limbaj decent, pentru ca totusi o chestie publica. Scriu ce simt, daca le place altora si se regasesc bine, daca nu, raman cu audientza pe care o am. Oricum, majoritatea desconsiderat blogurile si nu reactioneaza, nu au opinie, sau pur si simplu nu au chef sa se expuna. Ii inteleg….Si bloggerii doresc audientza, vor sa fie cititi, comentati. In alta ordine de idei vreau de aici sa salut excelenta performanta pe care a realizat-o jurnalistul si bloggerul clujean Mihnea Maruta care a intrat in primele 10 bloguri ca influenta intr-un top recent. Felicitari!

CLUJUL S-A RURALIZAT FOARTE TARE

Am analizat din luna mai pana acum publicul eteroclit prezent pe „floaster”. Sigur, nu cu mijloace sociologice, ci cu spiritul meu de observatzie pe care il mai detin si cu curiozitatea mea care nu s-a tocit in toti anii astia.

– compozitia teraselor e fascinanta. De la gagici misto care vin la agatat clar, cu super toale decoltate si transparente la smecheri de Romania, veniti si aia sa isi traga gagica tare, cu un limbaj si cu atitudine care se asemeana ca napoletanii din filmul „Gomorra”. Nu cred ca au duritatea aia, cred ca is mai lasi.

– oameni de afaceri care isi trag sufletul, mai beau si ei o bere

– grabitzi cu diverse treburi plini de sete

– ziaristi boemi

– politicieni in momente de relaxare, portocalii si pesedisti mai ales am vazut

– straini in vizita, turisti maghiari

– femei foarte singure, care vorbesc despre tradari in dragoste. Am vazut cateva care plangeau. Poate aveau drame.

– multi navetisti, inca mai exista tagma asta

– extrem de multa lume prost, da foarte prost imbracata. Incepe sa se faca simtita in Centru expansiunea magazinelor second hand tip Tabita unde, chiar daca ai sansa sa mai gasesti toale misto, marea majoritate tot marfa de mana a cincea ea. Ruralizare.

Prostul gust invaluie tot mai mult Clujul, mai ales in atitudini, in limbaj. Eu nu am mai auzit langa mine o discutie misto despre orice altceva decat de bani de luni in sir. Cu exceptia amicilor mei, care sunt geniali, nu-i asa, aud numai prostii. Bani, bani, bani, nimic altceva. Este o lume tot mai mercantila, tot mai pragmatica, o jungla urbana maxima. Ma simt tot mai marginalizat, tot mai exclus, nu sunt valorile in care cred si pe care le exprim. Cred ca sunt tot mai neadaptat actualei societati. Cred ca la mine e problema…

Duceti-va si ascultati povestile. Sunt destui care vorbesc foarte tare, mesele sunt foarte apropiate, nu trebuie decat sa stai sa asculti, sa bei o cafea…..

la stadion la U am vazut ruralizarea maxima….U nu mai are legatura demult cu mediul universitar, nici pe departe, e foarte rurala multimea care vine, e dezastru. Sincer, e o degradare tot mai mare, majoritatea care ii stiam nu mai vin din cauza asta, nu se mai simt bine pe tribuna. Din pacate lumea inceteaza sa mai aiba stil, tot mai mult….

Un articol demential

Imi permit sa pun aici un articol exceptional scris, despre meseria de gazetar. E scris de fosta mea sefa de la „Adevarul”-ul lui Dumitru Tinu si Cristian Tudor Popescu, doamna Lelia Munteanu, un bun ziarist. Mi-a placut mult textul si il dau aici. Sursa: http://www.gandul.info

Meserii inutile: ziarist

de Lelia MUNTEANU | 17 IUNIE 2009

În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).

Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.

Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.

// lelia.munteanu@gandul.info