RSS Feed

Nucleul dur de la PMOB a lovit din nou

Postare de pe blogul www.ovidiublag.ro:

Scris de Ovidiu Blag, April 10, 2011, 8:10 pm

Dimineața a început cam așa: m-am întîlnit cu Tibi Fărcaș, care făcea pe nebunul, că e prea frig, că el nu aleargă, de fapt vrăjeli de-ale lui, ca să destabilizeze grupul. Am mers cu el la o cafea, ni s-a alăturat și unul dintre organizatorii crosului popular, domnul Patrițiu Abrudan, și Tibi a revenit la sentimente mai bune. Că era vrăjeală s-a văzut mai apoi, pentru că de fapt omul era echipat complet, cu fașă pentru genunchi, cu tricouri de schimb, cu tot arsenalul.

La sosire, cam obosiți, dar mulțumiți pentru lovitura de imagine pe care am dat-o: Nicușor, Tibi, Raimonda, Blag, Mișan și Ali

 

Apoi a sunat Nicușor, el cred că se rătăcise prin centru, că nu e de la noi din oraș. OK, l-am adus și pe el lîngă noi, omul e unul dintre cei mai serioși combatanți ever, a venit cu geantă tip-top, acolo am putut să ne ținem valorile inestimabile.

Au apărut și Raimonda, Mișan și Ali, astfel încît lotul a fost complet.

La linia de start, la cererea sponsorului, am făcut și noi o poză, de data aceasta gratis

Pe-acolo, pe la start, ne-am întîlnit cu o grămadă de oficialități, chestii, eram mîndri nevoie mare de tricourile noastre personalizate, elegante, ce să mai povestim, am creat invidii printre participanți…

Traseul era de 6 kilometri, plecarea de vizavi de Carpați, mergeai (mă rog, alergai) pe Eroilor, o coteai pe Baba Novac, apoi Avram Iancu tot (am încercat cu Tibi să o scurtăm, dar ieșirile erau păzite), ajungeai pe Napoca și din nou la linia de start. Și tot așa de trei ori.

Ne-au băgat în seamă pînă și marii campioni: aici cu decanul Facultății de Educație Fizică și Sport, domnul Vasile Bogdan

Pe drum am fost ambiționați de un nene care avea proteză la un picior dar ne ajunsese, așa că am alergat  mai vîrtos. Fruntașii noștri s-au numit Ali, care cred că a fost, pe bune, printre primii și la general, apoi Nicușor, care a făcut toate cele trei ture, Raimonda, Mișan cu cîte două (dar făcute ca lumea), eu cu două (dar în ritmul meu, adică încet) și Tibi care a făcut, cu cezariană, cam două fără un sfert. Oricum, nu asta a contat, ci faptul că am fost din nou împreună și că alergarea noastră din octombrie pînă acum și-a arătat roadele.

La cererea spectatorilor, ne-am arătat tricourile personalizate, unice în peisajul atletismului clujean și internațional

Am remarcat, la modul cel mai serios, organizarea exemplară, și ne-am bucurat că de ea s-au ocupat doi prieteni de-ai noștri, Horică Morar și Dan Olteanu.

Și încă ceva: cînd ajungeai în fața Librăriei Universității, acolo unde erau masați spectatorii, și te aplaudau cu generozitate, chiar te simțeai (păstrînd proporțiile), ca un mare campion. Ne-am simțit tare bine împreună, și de data aceasta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: